Zâna a zâmbit. Blestemul s-a rupt, dar Alaric nu mai era cel de dinainte. Chipul lui era la fel de frumos, dar ochii îi străluceau acum de o lumină caldă, venită din interior. S-a întors la palat nu ca un exponat, ci ca un lider care știa că , nu ceea ce porți pe chip.
Pe măsură ce faptele sale bune se înmulțeau, Alaric a uitat cum arăta. Nu mai căuta oglinzi; căuta doar zâmbete pe fețele celor pe care îi ajuta în taină. Capitolul IV: Întoarcerea la Lumină PrinИ›ul prea frumos
Iată o poveste despre , un tânăr care a trebuit să descopere că adevărata strălucire nu se află în oglindă. Capitolul I: Oglinda Fermecată a Regatului Zâna a zâmbit
A învățat că foamea, oboseala și bunătatea cântăresc mai mult decât orice reflexie. S-a întors la palat nu ca un exponat,