Andrei nu era un bărbat al extremelor. Nu-l vedeai niciodată clătinându-se pe picioare și nici nu era clientul fidel al cârciumilor de cartier unde timpul se măsoară în numărul de scaune răsturnate. El avea ritualul lui, discret și aproape solemn, într-un colț de sufragerie unde lumina felinarului de afară desena dungi portocalii pe perete.

În seara aceea, primul pahar de vin roșu, greu și parfumat, a fost ca o cortină care cădea peste restul lumii. Cu prima înghițitură, pixelii agitați ai zilei au început să se estompeze.

Ai dori să adaug un sau să explorez o perspectivă diferită asupra acestui ritual?

Pe măsură ce fundul paharului se apropia, lumea devenea mai rotundă, marginile tăioase ale problemelor se toceau. Nu mai era managerul stresat, tatăl absent sau soțul prea obosit. Era doar un om care își recâștiga dreptul la liniște.